Chirurgie

Chirurgia orală și buco-maxilo-facială este specialitatea stomatologică ce se ocupă cu cercetarea etiologiei, patogeniei, diagnosticul, profilaxia și tratamenul afecțiunilor din teritoriul oro-maxilo-facial ce solicită metode de tratament chirurgical.
Chirurgia dento-alveolară permite rezolvarea unor probleme complicate ce au ca punct de plecare sistemul dento-maxilar: chisturi maxilare, granuloame apicale, molarii de minte inclusi sau semiinclusi, caninii inclusi, extracții dentare, abcese periosoase cu punct de plecare dentar, tumori benigne, tratament chirurgical protetic, augmentări osoase, sinus lift, chirurgia parodontală.
Chirurgia buco-maxilo-facială implică interveții de amploare mai mare ce necesită spitalizări, cum ar fi:  tumorile maligne, fracturile din teritoriul oro-maxilo-facial, supurații.
Procedurile stomatologice din cadrul chirurgiei orale includ:
Extracția dentară nechirurgicală se efectuează la dinții de lapte sau alte fragmente dentare
Extracția dentară chirurgicală reprezină manopera terapeutică de îndepartare de pe arcada dentară a unui dinte care provoacă sau întreținee procese patologice locale, regionale sau generale.
Extracția este indicată în urmatoarele cazuri:
–dinți irecuperabili prin metode conservatoare
–dinți parodontopați cu mobilitate crescută
–dinți care au suferit transformari chistice sau tumorale
–dinți fracturati care nu permit restaurari prin mijloace odontale sau protetice;
–dinți malpozitionați care nu pot fi repozitionați prin mijloace ortodontice
–dinți incluși care nu pot erupe
–dinți care prin poziția lor pe arcada defavorizează tratamentul protetic.
Alveolotomia: Reprezintă o tehnică chirurgicală de extracție ce constă în trepanarea corticalei osoase in vederea expunerii rădăcinii dintelui. Este indicată în urmatoarele cazuri:
–rădăcini situate sub lucrări protetice fixe care se doresc a fi păstrate
–rădăcini situate profund în alveola dentară ce nu pot fi extrase prin tehnici uzuale de extractie
–rădăcini convergente sau divergente
Chirurgia in scop protetic: alveoplastia, excizia și repozitionarea țesuturilor periorale, reprezintă tehnici de conformare a crestei alveolare pentru protezarea ulterioară.
Odontectomia este interveția chirurgicală prin care se descoperă ți se extrage un dinte inclus. Este indicată în anomaliile dento-faciale, în care menținerea dinților inclusi pe arcada împiedică tratamentul ortodontic sau atunci când aceștia au condus la apariția complicațiilor septice
Abcesul dentar reprezintă o colecție purulentă ce are punct de plecare un focar de infecție situat  la nivelul unui dinte sau a țesutului parodontal ce il înconjoara. Tratamentul constă în drenajul colecției purulente prin canalul radicular sau printr-o incizie la nivelul gingiei.  Se recomandă administrarea de antibiotice și antiinflamatoare.
Rezecția apicală reprezintă îndepartarea vârfului rădacinii și a țesutului de granulație din jurul acesteia. Este indicată atunci când tratamentul endodontic nu poate fi efectuat sau când este efectuat dar leziunile periapicale de dimensiuni mari nu se remit.
Chistectomia este metoda de extirpare a chisturilor intraosose, după intervenția de chistectomie, pentru a conserva forma osului maxilar si pentru a grabi procesul de vindecare se recomandă augmentare cu PRF și țesut osos.
Chiuretajul în câmp deschis este o operație de curațare invaziva și presupune decolarea țesuturilor gingivale și îndepartarea bacteriilor si a țesuturilor patologice aflate subgingival. Pentru a spori vindecarea se pot folosi biomateriale ca membrane de colagen, grefe osoase, proteine stimulatoare de formare tisulară.
Chiuretajul în câmp închis subgingival este o intervenție neinvazivă de îndepartare a bacteriilor și a țesuturilor patologice fără decolarea țesutului gingival.
Alungirea coronară constă în îndepartarea unei porțiuni din gingie si tesut osos pentru o expunerea mai mult a suprafeței dentare. Este necesară cand există fracturi dentare care se prelungesc sub marginea gingivală, cand exista carii situate subgingival sau în scop protetic si estetic.
Chirurgie în scop protetic: repoziționările tisulare, exciziile sau alveoloplastiile repoziționările tisulare sunt tehnici de conformare a crestei alveolare pentru protezarea ulterioară.
Regularizarea crestei și vestibuloplastiile sunt indicate atunci când pacientul este candidat pentru protezarea mobilă, iar câmpul protetic este neregulat, sau atunci când din cauza resorbției osoase, inserția parților moi se face la nivelul crestei edentate, mobilizând proteza dentară în timpul actelor funcționale.

Color Skin

Nav Mode